Top piese noi din 2025
Mi s-a părut un an mai slăbuț, cu mai puține albume pe care să le fi ascultat cap-coadă. Totuși m-am antrenat să caut și să ascult în ultimele 2 luni din an ce pare relevant pentru gusturile mele. Prin urmare, în afară de piese care m-au însoțit de-a lungul anului, pe măsură ce intrau pe playlisturile mele, am adăugat o selecție consistentă cu ce voi asculta și în 2026.
Viagra Boys – “Uno II”: Probabil descoperirea anului - chiar dacă mai auzisem înainte de Viagra Boys, nu reținusem acest nume. Îmi plac mai multe piese de pe albumul din 2025 (am mai ales una pentru acest top), dar aceasta merită prima poziție pentru felul în care transmite o senzație de bună dispoziție, dar păstrează cinismul de fond al trupei.
Fontaines D.C. – “It’s Amazing to Be Young”: Am ascultat mult Romance, albumul lansat anul trecut, pe care l-am considerat mai închegat decât Tangk (Idles) - alt favorit din 2024. Și iată că în 2025 au fost lansate încă 3 piese, ca un bonus pentru o ediție deluxe. E extraordinar să fi tânăr - o combinație de tandrețe și luciditate, cu un refren care mă face să mă simt bine și să am chef de viață la fiecare replay.
Om la lună - La răsărit. Spotify m-a informat că a fost piesa pe care am ascultat-o cel mai mult în 2025. Poate și supradoza asta pe care mi-am luat-o încă din ianuarie, pe lângă apartenența stilistică clară la formatul consacrat al trupei, m-au făcut să n-o pun mai sus.
Blondshell – “Arms”: Blondshell (Sabrina Teitelbaum) a ieșit în față cu debutul din 2023 cu un alt-rock gen anii ‘90, și și-a consolidat statutul cu al doilea album în 2025.
Wet Leg – “Catch These Fists”: În logica debutului lor pe care l-am semnalat la vremea respectivă, piesa e o condensare a stilului Wet Leg: sună ca o piesă de live set, scurtă, obraznică, făcută să anime atmosfera.
Florence + the Machine – “One of the Greats”. E Florence în registrul ei „mitologic”, dar mai puțin baroc, când reușește să fie grandioasă fără să devină decorativă.
Smerz – “You Got Time and I Got Money”: Duo norvegian remarcat pentru minimalismul straniu și debutul „Believer” (2021, XL). De apreciat pe această piesă modul în care îmbină ritmul, spațiul și detaliile, rămând totuși catchy.
Water From Your Eyes – “Playing Classics”: Rachel Brown & Nate Amos sunt un duo din Brooklyn care a atras atenția în zona indie experimentală și a trecut pe Matador cu „Everyone’s Crushed” (2023). Pop-ul are un aer de colaj absurd, ca și cum ar schimba canalul în interiorul aceleiași melodii.
Partizan, Corina Șucarov – “Sentimentul”: Când i-am văzut ultima dată live la rocanotherworld, în iunie, am zis că sunt mult mai experimentali și mai îndrezneți decât alte trupe mai tinere. Aici îmbină ironia marcă înregistrat Partizan cu o componentă vocală care o face mai vulnerabilă și mai actuală decât formula clasică.
Mild Orange – “My Light”: Am avut ocazia să văd această trupă din Noua Zeelandă (care arată ca un grup de tocilari în plin proces de descoperire) live la Control în noiembrie. Ascultasem alte piese de pe albume mai vechi, iar aceasta pare cea mai interesantă de pe cel scos în 2025.
sombr – “Undressed”: Sombr (Shane Boose) e un newyorkez crescut pe Lower East Side, explodat prin viralitate (TikTok) și apoi validat mainstream. Piesa asta are un hook emoțional simplu, dar livrat cu tensiune reală.
mark william lewis – “Tomorrow is Perfect”: Artist londonez conectat la noua scenă indie UK, cu un discurs foarte cinematic și intimist. Când am auzit prima dată piesa, am crezut că e Maarten Devoldere, vocalul de la Warhaus/ Balthazar.
Momma – “I Want You (Fever)”: Formație pornită din California, dar devenită relevantă după ce s-a mutat în Brooklyn. Piesa merită fiindcă reușește să folosească nostalgia anilor ‘90 ca limbaj, nu ca cosplay.
Tame Impala – “My Old Ways”: În logica lui Kevin Parker, piesa sună ca o auto-reflecție asupra propriei semnături: psih-pop cu producție impecabilă, care comprimă într-o formă mai directă sound-ul Tame Impala.
Wolf Alice – “The Sofa”: Dacă „Blue Weekend” (2021) a arătat cât de cinematic pot deveni, aici par să ducă mai departe partea de rafinament emoțional. Piesa asta, aparent calmă, este foarte lucrată, cu multe straturi.
Lambrini Girls – “Cuntology 101”: Duo punk din Brighton (format în 2019), remarcat prin show-uri intense - le-am văzut în 2024 în deschidere la Idles. După un EP, au scos albumul de debut în 2025 - dacă în general îmi par puțin prea agresive, piesa asta m-a prins.
Geese – “Taxes”: Tot o trupă din Brooklyn, care a debutat în 2023, și acum a fost lăudată de o groază de nume din industrie, printre care și Nick Cave. Sunt mai multe cântece interesante pe album, care merită ascultat complet - am ales doar una, totuși.
Turnstile – “Never Enough”: După albumul de debut din 2021 (Glow On), când i-am băgat prima dată în topul meu, piesa asta continuă exact puntea între agresiv și euforic, cu energia de imn, dar fără să-și piardă nervul.
NEIKED, Portugal. The Man – “Glide”: Portugal. The Man au istoricul lor de pop alternativ care intră în mainstream fără să-și piardă ciudățenia, iar NEIKED aduce polish-ul de pop contemporan. Piesa merită pentru că te agață de la prima audiție, fără a fi impersonală.
Emily Wells – “My San Francisco”: Face parte de pe coloană sonoră de la Plainclothes și transmite emoție prin atmosferă.
Militarie Gun – “B A D I D E A”: Proiect pornit în LA de Ian Shelton (cu ADN de hardcore), care a devenit rapid un punct de referință pentru punk catchy, care te prinde.
Lana Del Rey – “Henry, Come On”: Cu acest single apărut în 2025, Lana continuă linia ei de mitologie Americana, unde vocea e mai mult narator decât performer.
Lemony Rug – “Lenny”: Proiect solo din Hamburg (Léon Rudolf) care se mișcă în zona indie-pop/ indie-rock, cu o piesă foarte melodică.
Smerz – “Feisty”: Foarte diferită de cea de mai sus, piesa are un mix minimal și o răceală controlată, care transformă austeritatea în stil.
Car Seat Headrest – “The Catastrophe (Good Luck With That, Man)”: piesa lui Will Toledo e mai mult capitol decât track, care construiește o poveste cu dinamică, nu doar o stare.
Blondshell, COLORS – “Change – A COLORS SHOW”: A doua de la Blondshell - de data aceasta o colaborare cu COLORS - sună și ea foarte bine, cu același feel so ‘90s.
Viagra Boys – “Pyramid of Health”: În aceeași linie cu prima din top, piesa împinge mai departe combinația de satiră și bas care face 90% din farmec.
This Is Lorelei, MJ Lenderman – “Dancing in the Club”: This Is Lorelei e un alt proiect al lui Nate Amos (din Water From Your Eyes), iar versiunea cu MJ Lenderman a venit în contextul unei relansări/extinderi a materialului în 2025. O piesă care sună simplu, dar chitara și partea vocală te urmăresc.
Bon Iver – “Things Behind Things Behind Things”: Una din piesele bune de pe cel mai recent album Bon Iver. La ei e vorba despre producție ca limbaj emoțional, unde numeroșii instrumentiști (numărasem vreo 11 când i-am văzut live în Barcelona, prin 2012) adaugă strat peste strat.
Mina Tindle, Sufjan Stevens – “Heaven Thunder”: Sufjan, în colaborări, aduce adesea această delicatețe de aranjament și atenție la nuanță; Mina Tindle menține latura luminoasă, europeană.
Perfume Genius – “It’s a Mirror”: În opera lui Mike Hadreas, fragilitatea și teatralitatea coexistă; piesa continuă exact această tensiune, dar într-o formă foarte clară. Intră în top pentru că transformă vulnerabilitatea în obiect estetic, nu în jurnal.
Pulp – “Spike Island”: Pulp revin cu o piesă care își amintește de ce Jarvis e un mare observator social: ironie, detaliu, carismă, fără să pară că trăiește din nostalgie..
Big Thief – “Double Infinity”: Chiar dacă nu au mai scos o piesă care să-mi placă la fel de mult ca Not, și pe albumul recent sunt suficiente demne de remarcat, iar aceasta e una dintre ele..
Greet Death – “Country Girl”: Trupă de shoegaze din Michigan, care folosește distorsul ca sentiment, nu ca efect.
The Neighbourhood – “Private”: În logica lor de indie-pop întunecat și seducător, piesa sună ca o întoarcere la stilul care i-a definit.
Maruja – “Look Down On Us”: O trupă din Manchester care s-a remarcat vreme de 9 ani prin EP-uri ce amestecă post-punk, free-jazz și post-rock, ajungând la un debut de album în 2025. O piesă de aproape 10 minute, experimentală, cu o multitudine de stiluri, ca o epopee a protestului.
Dove Ellis – “Pale Song”: Artist irlandez foarte tânăr, o voce specială, cu buzz critic puternic în jurul debutului său.
Hear Hear – “Duvet”: Trupă din Brooklyn: nucleul (Ajay Raghuraman și Matt Bray) a produs primele single-uri în lockdown, apoi s-a extins în formulă de band în 2022. Piesa intră în top fiindcă reînvie indie-pop-ul de cântat sub duș.
Muse – “Unravelling”: Muse păstrează tehnic aceeași formulă a riff-ului care construiește tensiune pentru a o elibera ulterior, dar aici par mai puțin ornamentali.
Wednesday – “Townies”: Trupă din Carolina de Nord, crescută în jurul unei estetici alt-country filtrate prin shoegaze, prezentă în mai toate topurile din 2025 - merită o ascultare.
